marți, 9 septembrie 2014

Povesti de la sfarsitul unei veri




Dupa ce vara a plecat, si o data cu ea si “”vamaiotii””, au mai fost totusi unii care au intarziat  pe malul marii. Intre ei si eu.  Atunci ies la iveala multe povesti  care se ascund, voit sau din prea multa uitare de sine, in rasetul si agitatia Verii.
Da…toamna….cand incepe sfarsitul…cand incepe un nou inceput .  Cand se face liniste, si ai vreme sa asculti. Sau vreme sa povestesti.



Dealtfel…nu am inteles niciodata pasiunea pentru caimac. Mi-a placut insa zatul. Unii isi citesc in el soarta dar deh….nici in asta nu cred.
 Pentru ca prea rar cred in sfarsitul ala…”de tot”,  iar “un sfarsit e un inceput” a devenit deja un cliseu spus de toti inteleptii,  dintre care multi doar l-au citit prin vreo carte.
Cred insa ca povestile sunt facute ca sa fie spuse, si cele mai multe uitate.  

Iata prima poveste, citit-o si uitat-o : ....

Niciun comentariu: