Dupa ce
vara a plecat, si o data cu ea si “”vamaiotii””, au mai fost totusi unii care
au intarziat pe malul marii. Intre ei si
eu. Atunci ies la iveala multe
povesti care se ascund, voit sau din
prea multa uitare de sine, in rasetul si agitatia Verii.
Da…toamna….cand
incepe sfarsitul…cand incepe un nou inceput . Cand se face liniste, si ai vreme sa asculti. Sau
vreme sa povestesti.
Dealtfel…nu
am inteles niciodata pasiunea pentru caimac. Mi-a placut insa zatul. Unii isi
citesc in el soarta dar deh….nici in asta nu cred.
Pentru ca prea rar cred in sfarsitul ala…”de
tot”, iar “un sfarsit e un inceput” a
devenit deja un cliseu spus de toti inteleptii,
dintre care multi doar l-au citit prin vreo carte.
Cred insa
ca povestile sunt facute ca sa fie spuse, si cele mai multe uitate.
Iata prima poveste, citit-o si uitat-o : ....
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu