Meditatiile Vulpitei (Povesti de la sfarsitul unei veri #2)

I-am zis: Vulpita, cand am cunoscut-o intr-un camping din Vama Veche. Si din pacate i-am uitat numele.
dar nu i-am uitat ochii, si felul cum isi cobora lent si doar pe jumatate pleoapele cand spunea urmatoarele cuvinte, la umbra unui dud, la o masa veche, intr-o zi de sfarsit de vara :

" Vreau sa fiu lumea asta.  (...) O sa inebunesc. Oricum sunt nebuna, dar macar am sa simt lumea asta, decat nimic.  (...) Asta e inteligenta: sa iti dai seama ca esti nebun. "

M-am gandit atunci instantaneu, oare cum eram eu la 17 ani? Tot nebuna, poate mai nebuna decat acum. Mi-am amintiti de Vulpita astazi, cand am pus mana pe manualul meu de fizica din clasa a 11-a. Incercasem sa citesc ceva ce ma depasea si am realizat ca trebuie sa-mi reamintesc lucrurile de baza.  Pe prima pagina am gasit scris :
 " I'm an alien
I'm a little alien
I'm an Englishman in New York

FIZICA
Manual pentru clasa a XI-a

(si dedesubt, un alt scris, care nu e al meu, dar nici nu stiu al cui este, desi logic ar putea fi al unei singure persoane)

Be Yourself
   No matter what they say"

(Cartea era plina de notite si de idei scriese pe langa text, prin poze, pe coperti, prin orice spatiu gol. In anul acela am luat premiul 3 pe tara la fizica)