luni, 14 decembrie 2015

Introducere, cuprins si incheiere



Da….cred ca l-a iubit. L-a iubit atat de mult incat in ciuda a tot ce s-a intamplat, nu a reusit sa-l urasca niciodata. Si oricat a facut-o sa sufere nu a avut niciodata pentru ce sa-l ierte.  Asta a fost bine, pentru ca ea nu iarta, doar se amageste ca iarta. Si nici nu uita. Doar se amageste ca uita.

Si  acum,  dupa atatia ani, cand nisipul din clepsidra s-a asternut fin si armonios, si timpul s-a oprit odata cu ultimul graunte cazut, desi il dispretuieste cumva amuzata de faptul ca nici macar dispret nu ar merita, ea poate spune zambind sincer si bland: “Ce porc ai fost…. ” .   Si ce porc esti.  


(foto:oct 2009, Paris)

luni, 9 noiembrie 2015

Kamelot si manipularea maselor

Recviem COLECTIV.
Doare? Ascultati piesa, e horror. 
https://www.youtube.com/watch?v=0Qdcl67H1Jw&list=RDJ-TUufvK0gU&index=4
 

 Am avut deja doua discutii ciudate despre subiectul acesta cu 2 oameni a caror inteligenta o apreciam mult (si o mai apreciez in ciuda parerilor diferite). Ascult rock de la o vreme in care nu stiam ca acea muzica se numeste rock si dadeam din cap in felul meu fara sa fi vazut undeva asta si fara sa stiu ca asta inseamna sa fii rocker. La primul concert la care am fost am stat 15 minute cu pielea zbarlita de frica, mi se tot parea ca se vor lua la bataie toti oamenii aia imbracati in negru si cu cercei prin toate partile. Mi-am dat apoi seama cat ma inselam, dupa ce mi-a trecut impresia aia venita doar din prejudecati create de altii. 
La primul si singurul "concert" de manelisti la care am fost, in interes de servici, mi-a fost ingrozitor de frica. De la inceput pana spre sfarsit. Atata agresivitate latenta, micime, prefacatorie si prostie adunate la un loc nu mai vazusem si nici nu am mai vazut vreodata. (Deh, nu am varsta dinozaurilor...inca. )
Cu toate acestea:

As multumi celor care imi pot spune de ce ies oamenii in strada in Bucuresti si se pare si prin alte parti. Dar sincer si ...... daca se poate, cu discernamant.

Eu nu am iesit decat de 2 ori in viata mea: Odata cand eram copil, in facultate, si castigase Romania nu mai stiu ce la fotbal, si-am iesit tot campusul si am scandat lucruri din Regie pana la Universitate, deh, eram copii cu totii si fericiti. Si am mai iesit cand au vrut sa-l dea jos pe Basescu intr-o iarna. Poate ca nu ma duceam daca nu imi spuneau apropiatii sa nu ma duc acolo ca mananc bataie. M-am dus. Nu sa-l dau jos, ci sa inteleg ce se intampla, social ca sa nu zic psihologic. Si-am inteles. Pentru ca ma duceam devreme, pe lumina, pana sa apara televiziunile care faceau stirile apocaliptice si le difuzau publicului. Pana sa apara eroii alergand in chiloti ( ma scuzati, "short" e termenul adecvat) si cu steagul Romaniei pe ei in plina ninsoare din Romana pana la Universitate. (chiar m-am uitat la nenea ala, nu parea beat. M-am gandit ca poate era drogat si nu ma prind eu.  nu stiu cum s-a facut ca a ajuns fix in reflectoare, dar a ajuns. nici un reporter nu poate scapa o stire de scandal, ar trebui sa fim meschini sa acuzam pe cineva care difuzeaza un intreviu cu un asemenea personaj. E vorba de rating. )


Ma duceam pe lumina, pe la 3 PM, cand puteam vorbi cu cei care se jucau cu marionetele. Ma duceam cand abia se aduna lumea, cand veneau regizorii. Eram "proasta". :)) O prostuta....curioasa.....ba chiar am si desenat pancartele cu ei. Da.
Noaptea ma intrebam unde au disparut cei care ziua veneau si lansau lozincile. Nu mai era NIMENI. Doar creduli si......niste alte focare, dar in debandada care se crea noaptea nu apucai sa vorbesti normal cu cineva.
Acolo totul era excited....toti tipau, se impartea ceai cald si recunosc, am multumuit si eu pentru un pahar din asta. Noaptea veneau oameni cu copii, tineri care muncisera poate toata ziua....si printre ei "eroii" care dormisera pana la 11, bausera cafeaua, isi luasera si sandvisuri la ei si venisera sa faca Circ.

Tot acolo m-am intalnit cu un prieten jandarm. Era inghetat, dar  la datorie, si zambea molcom, asa cum il cunosteam. Asta dupa ce vorbisem cu alltii pe care i-am intrebat, cu ceva teama dar omeneste, daca pot poza o tampenie cazuta pe jos, printre cizmele lor. Erau oameni, nu ce se arata la TV. Am lucrat in TV si stiu cat se poate manipula. Poti "omite" 5 secunde dintr-un sincron ( material video) si cu inca doua cuvinte mestesugite puse pe langa, un posesor al unei minti mai intortocheate poate schimba tot sensul.
Da, si eu manipulez acum. Scriu intr-un anume fel si cu o mica doza patetica deoarece consumatorul de mass media autohtona deja are un prag de indiferenta peste care, daca nu se ridica emotivul din stirea citita, acel om nu trece si nu aude nimic. 

E inspaimantator ce rezultate poate avea manipularea unei mase de oameni. Sincer. Adica.......poate fi inspaimantator.
(cred ca voi citi Alexandru Lapusneanu din nou.....poate ma lumineaza acea lectie din istorie. Dar tot acolo exista replica atat de cunoscuta "prosti, dar multi". Cred ca ar putea fi intoarsa si inteleasa si pe alte parti, decat modul cel mai simplist pe care pare a-l exprima).
 
Daca ma uimeste ceva e: cum de nu a picat Basescu in 2012. Parca atunci era.
Trebuie sa fi avut ancore foarte foarte bune, la nebunia care a fost in acea iarna.
Inca o data, nu ma pricep deloc la politica.

Dar m-as bucura muult daca dintre cei care ies acum in strada si aici (in RO) si pe afara, mi-ar spune cineva pertinent, concret si cu discernamant ce cere, si ce asteapta. V-as multumi mult!

Dumnezeu sa-i odihneasca pe cei care au murit si care vor mai muri in povestea cu clubul ala, nu am inteles niciodata logica, utilitatea, banalul sens uman de a da o diploma, a crestere in grad militar sau a declara erou pe cineva dupa ce a murit. Pot trai, insa, cu neintelegerea asta, mai am si altele la care n-am gasit explicatie.

DAR, poate voi, cei care iesiti in strada, care sunteti atat de motivati in acest moment, mi-ati spune ce cereti! Si ce va asteptati cu adevarat sa primiti!
Imi cer scuze daca par sarcastica data fiind situatia. Dar sunt ffoarte sincera!

Va multumesc! 


PS (14.12 2015, o luna si jumatate de la eveniment) Pe 30 octombrie 2015 a avut loc un incendiu in Clubul Colectiv din capitala, in timpul unui concert rock. Numarul persoanelor decedate in acea seara  a fost de 27 insa bilantul final, a fost de 60 de persoane. In perioada care a urmat, oamenii au iesit in strada si au cerut "Schimbarea". Clasica schimbare. Toate posturile TV au urlat fiecare pe limba lui despre acest eveniment si despre o multime de alte subiecte conexe, incepand de la paranormal la politic. Pe fundalul celor ce se petreceau si a isteriei generale am scris atunci aceste randuri. 
Pentru ca, daca ai fi privit printre gene....

Cum a spulberat vantul toata toamna din livezi

 e 6 dimineata. Ce bine ca nu e mai devreme! Mereu cand ma trezesc ma tem  sa nu fie ora 3, sau mai grav, 1.30. prinsesem obiceiul sa ma trezesc la orele astea ca si cum ar fi sunat ceasul, bine ca am scapat de el. Totusi, de cel de a ma trezi la 6.04 sau 6.06 nu scap. Chiar daca aseara m-am culcat la 1 dupa niste discutii pe un subiect chiar interesant, tot a sunat la ora asta ceasul din capatana mea. Oricum, vad ca are bun simt si ma mai lasa dupa ora 6 fix cateva minute

M-am trezit, banuiesc, din cauza vantului care s-a pornit sa bata cu o furie fantastica.  Cine a fost la Casuta Verde stie sau isi poate imagina cum e aici cand sufla vantul.
Nu stiu daca pe lumina voi mai gasi vreun fruct sau vreo frunza in copaci. Imi fac griji pentru punga cu ciupercile-antibiotic, am lasat-o agatata de un par si tot acolo sunt si macesele adunate.  Daca nu mai gasesc nici un pic de praf in baloanele alea de ciuperci......nu-mi ramane decat sa-mi doresc sa nu am nici o buba timp de un an. Ceea ce n-ar fi rau deloc.

Asadar.....nu cred ca m-am trezit din cauza cainilor....Uca are niste probleme periodice si cu tot tratamentul dat inca mai emana feromoni. Racneau niste dihanii prin curte, Uca latra nervos/iritat, Pintea grohaie iar ieri schiopata de un picior iar Thor  e un puiandru care inca nu prea isi da seama ce se intampla si vad ca mai degraba, cand salta hormonii in el, o incaiera copilareste pe Uca decat sa-i dea afara din curte pe nepoftiti.

Nu cred ca m-am trezit  nici din cauza crampelor din matze. (peristaltism intestinal se numeste).  M-am fortat aseara  sa mananc ceva doar ca sa nu mai patesc ca si ieri, si desi am avut azi crampe vad ca acum s-au rezolvat.
Bate vantul incat mi-a deschis usa camerei.
zdrangane ferestrele, aud tabla pe casa veche iar dudul de deasupra casutei, desi  l-a coafat tata cat si cum a putut sa nu cada peste casa la vreo vijelie, urla si danseaza ca un tzunami.
 e un concert ... destul de impresionant.  Doar pisica s-a strecurat in casa, a mancat ceva si acum doarme in sacul cu puf incolacita ca un mucenic, cu labutele peste ochi.
Valurile astea furioase de vant imi amintesc de cum am privit marea ultima data pe anul trecut. Era septembrie si eram sus pe faleza de la 2 Mai.  Spectacolul te coplesea. Am vrut sa ma duc in apa.....dupa ce privisem o ora un cormoran cum inota. Nu de valuri ma temeam, cu valurile e simplu. Ci cu vraja lor. Am stiut ca nu voi mai putea iesi. AM vazut odata marea in ianuarie, pe furtuna, dupa ce inghetase. Valuri imense de cosistenta unui shake se izbeau de stavilopozi. Era o nebunie, mii de pescarusi se repezeau sa prinda pestii ametitii oferiti de mare. Unii zburau cu niste enormitati in cioc dar altii ramaneau prinsi in acea gheata semitopita devenind ei hrana vietatilor marine.
Ascult acum vantul asta si ma intreb cum ar fi fost daca ma prindea pe Moldoveanu, undeimi bagasem in cap sa ajung.

luni, 29 iunie 2015

Sobe - Conacul Balcescu


http://ghidulmuzeelor.cimec.ro/id.asp?k=649

  • Este in Valea Bȃlcească, Județ Vâlcea
  • Construit în 1824
Clădirea care adăposteşte muzeul este un conac boieresc, a cărui construcţie a început în anul 1824 şi poartă amprenta stilului brancovenesc, cu influenţe gotice. Se întinde pe o suprafaţă de 600 de m2 şi s-a realizat în mai multe etape, fiind terminată în anul 1937...

Casa îi revine la un moment dat lui Radu Mandrea, strănepotul lui Nicolae Bălcescu, care o donează Statului Roman in 1948 pentru a cinsti memoria marelui revoluţionar Nicolae Bălcescu şi, în prezent, cuprinde peste 15.000 de bunuri culturale şi de patrimoniu.

Expoziţia de bază este împărţită în două părţi şi cuprinde 11 incăperi ale conacului. Prima parte a expoziţiei surprinde atmosfera conacului Bălceştilor prin mobilierul cu bun gust, covoarele olteneşti, ceramica de Corbi sau de Curtea de Argeş, tablourile de familie şi alte obiecte.

De asemenea, pot fi admirate mobilierul Biedermayer, ceramica pictată, candelabrele de fier forjat, oglinzile veneţiene, potretele Zincăi Bălcescu, a fraţilor Costache sau a urmaşilor Zoe Mandrea şi Radu Mandrea, exponate care se găsesc în salonul literar, sufragerie, dormitorul Zincăi Bălcescu sau birouri.

A doua parte a expoziţiei zugrăveşte viaţa şi activitatea revoluţionarului Nicolae Bălcescu prin cărţi şi documente vechi, scrisori, manuscrise, studii publicate în publicaţia „Magazin istoric pentru Dacia", expuse pentru a ilustra şi întări rolul acestuia în cadrul revoluţiei de la 1848 din Ţara Românească.

Expoziţia de artă cuprinde lucrări cu tematică istorică, precum şi creaţii ale artiştilor care au participat în taberele de pictură „Art Campus" şi „Rotonda spiritului românesc".

În 1974 a fost adusă în parcul conacului o biserică de lemn din Gâltofani, cu o vechime de peste două secole. Pană la sfȃrşitul secolului al XIX-lea a fost locas de cult, când sătenii din Gâltofani au construit o altă biserică de zid.

Lângă biserică se află mormintele Sevastiţei Bălcescu, care a fost transferat din cimitirul parohial local şi al lui Barbu Bălcescu, transferat din cimitirul Sineasca din Craiova.



















vineri, 6 februarie 2015

A "trai"




Uneori incep sa ma opresc din a trai, si asta ma inspaimanta. 
Apoi...ma linistesc, ma intorc in radacinile mele. 
E ceva straniu in toata povestea asta...pentru ca eu am fost linistita mereu in mine. Eram ca o apa adanca, oricat de tulburata era la suprafata in interior...adanc...era liniste....calm.



De aceea nu mi-a fost niciodata teama sa ma arunc in mare, pe valuri. Stiam linistea din adancul marii asa cum stiam linistea din interiorul meu. Ceea ce ma oprea uneori sa o fac era ... faptul ca stiam ca la mal imi va fi greu sa ma extrag din valuri.


Anul acesta....in fine, anul trecut, stateam pe o furtuna cumplita si priveam marea, la 2Mai. Era deja septembrie. Mi-era dor sa o simt. Era ultima mea zi la mare. Priveam cormoranii cum se scufundau cand venea valul imens, cu acea forta careia n-ai cum sa te opui, si stiam cum e acolo, sub val. Cata liniste e, cum auzi in surzenie furtuna de afara, cum vezi bulele inebunite de aer inotand in apa verde..stiam cum e de liniste fata de nebunia de afara.  M-am luptat cu mine sa nu ma duc in valuri. 

Am stat ore si le-am privit, si m-am infranat....si singurul lucru care m-a facut sa nu ma duc a fost ca iubesc viata mai mult decat marea. Ca pot lasa orgoliul jos. Am stiut, asa cum stiu in fata muntelui cum sa-l respect, am stiut ca marea nu ma va lasa sa ies din ea. Am stiut ca la tarm nu voi avea puterea sa rezist retragerii valurilor, pietrelor care imi facusera deja talpile praf.


Am ramas, cumva posaca, pe tarm....supusa, neterminata, dorind...dar vie.


Da...uneori imi e teama ca incetez a mai "trai".


Dar ...asa sunt eu. 
A apărut o eroare în acest obiect gadget