marți, 6 august 2013

Furtuna in Crai, furtuna de lumina



iata ce scriam intr-un caiet, cu o seara inainte, din refugiul Spirlea unde ajunsesem tarziu.  (sfarsit de iulie, 2013, Piatra Craiului)

"Ma uit cum se perinda norii dincolo de munte, spre Bucegi. E seara, n-am ajuns la caprele negre dar am decis prelungirea excursiei cu o zi.  Stanca incepe sa fie galbuie in asfintit. Am stat intr-o poiana, la soare, si am privit spectacolul norilor. Era ca un film, ca o insiruire de cadre, ca un rulaj al unei benzi de imagini, isi schimbau forma in continuu.
Craiul e genial.
E muntele meu de suflet, i-am batut potecile de foarte multe ori singura, incepand de la 18 ani.
Am reintalnit oameni, prieteni...si chiar animale pe care le stiam. Acum cainele care in urma cu doi ani, intr-o toamna tarzie, ma insotea de la Curmatura pana la iesirea din padure, spre inoptate, cand urcam singura pe Padinile Frumoase, doarme langa mine langa masuta de la Spirlea. I-am multumit atunci, mi-a prins bine compania lui.
Privesc din nou zidul de piatra, e rosu....un rosu apus."

iar dupa doua zile, intr-o noapte in care n-am putut inchide ochii, intr-un bivuac intr-o poienita de pe peretele nord-vestic, si am privit cum cadeau stelele si am simtit cum ma mangaia, efectiv ma mangaia boarea brizei montane pe fatza:

"Dorm intr-un balcon al muntelui, foarte aproape de creasta, admirand un apus superb intr-o liniste fenomenala. Deasupra atarana ghirlande de jneapan, iar in firida  zidului unde m-am adapostit am descoperit tarziu o floare de colt. Desi cred ca sunt pe la 1800- 1900 m, inebunesc de cald. Am ajuns sa stau in sacul de dormit, dand jos una cate una hainele, aproape ca pe plaja la mare. Si tot mor de cald.
Ma gandesc ce am sa mananc maine dimineata, deja fac meniul, imi trebuie ceva imaginatie avand in vedere ca tot ce mai am este o feliuta de branza, 2 rosii si fulgi de ovaz.  Simplu: Omleta! O si inventez....daca tot nu pot dormi. Mai trebuie doar sa fac rost de oua :) " Si etc......


N-am inchis un ochi. Dimineata s-a lasat frigul, si la cat de leoarca eram si cu sacul ud, dardaiam un pic cand au venit caprele negre. 
"Buna Dimineata, draga noastra :) !"


Un comentariu:

Aricutz spunea...

Frumoasa si foarte sensibila povestea.
Multumesc.

A apărut o eroare în acest obiect gadget