luni, 5 august 2013

Cu luna la o cafea



Am stat cu Luna la o cafea, ea se ducea la culcare, am baut un ceai de soc (calmant si diuretic), petru ca stralucise enorm o noapte intreaga. Eu o cafea, tot diuretica. Fara voia mea.....dar eu ma trezeam, ea se culca. Cafeaua era amara. Si dupa o noapte de nesomn nu mi-a prins bine.

Dar ...hai sa povestesc ce mi-a zis Luna.....aici, in varf de deal.


Mi-a zis ca exista iubire, chiar daca eu nu cred. (nu stiu de unde stia). Mi-a zis ca oamenii sunt mai goi noaptea...de ganduri...de inima chiar...devin doar ei. Iar ea...luna...sta atunci si dar trage cu ochiul. Pentru ca trebuie sa fie intuneric bezna ca oamenii,....(da,...noi oamenii), sa reusim sa ne desfacem cu totul.

Ce mi-a mai zis Luna cand stateam cu pisicul in brate, intr-o livada pustie...
Mi-a mai zis ca exista dragoste. Dar noi n-o stim. Ne “legam” … din pacate. Asta mi-a zis Luna plutind si ascunzandu-se dupa muchia dealului, ca exista dragoste. Eu numesc totusi asta iubire, nu mai cred in dragoste de mult.

Niciun comentariu:

A apărut o eroare în acest obiect gadget