duminică, 4 august 2013

1 mai in Ciucas

(29 mai 2006)

Despre cum sa faci ca sa incepi o saptamana de munca cu: capul sus si ochii larg deschisi si zambitori, spatele drept si fruntea senina pe dinauntru si pe dinafara, cu o detasare minunata fata de problemele stresante! :D de zi cu zi; cum sa faci ca luni dimineata sa plutesti cu o minunata usurinta printre con-citadinii tai, si sa fii LIBER ?!
Mergi la/pe munte in weekend! Ce simplu :) era ….
Einstein zicea candva ca nu e important sa gasesti raspunsul corect, ci important este sa gasesti INTREBAREA corecta.



Cum e de 1 mai in Ciucas?
Frumos!
Sunt flori multe, jos e o iarba verde, verde, ghiocei, viorele, alte flori albe si galbene, multe multe! Sus, au inflorit tufele de rododendron, protejat ca planta rara. Din cate stiu, el face faima si numele muntelui Rosu. Are gust bun, usor dulceag (oops).

E frigut. Mai ales in cort. Copacii inmuguresc. Vin valuri de aer cald rascolit de vant de printre frunzele moarte. Seara e indicat sa faci un foculet, sa sfarai o bucata de slana, sau chiar un colt de salam atarnat intr-un bat si asezonat cu o gura de tuica.
O noapte am dormit intr-o poiana la 15 minute mai sus de Muntele Rosu, spre cabana Ciucas. La 15 minute sub poteca e o stanca cu trasee de catarare.



A doua, langa fosta cabana Ciucas: frig, vant , ca multa mizerie in jur, petice de zapada; nu e izvor iar zapada topita nu tine de sete. O fuga pana pe varful Ciucas e floare la ureche fara rucsac in spate, faci cateva poze, cochetezi cu un vant care te taie pana-n oase si pana-n mijlocul creierului. Atat de intim, barrrrrr!



O noapte cu vise colorate si cu dureri de solduri pe partea pe care dorm. Suflu aer cald in sac, doar doar reusesc sa ma incalzesc. Cred ca nu suflu totusi destul de tare, o sa ma mai antrenez.

Ultima zi. La o raspantie de pe cresta punem in balanta si cantarim serios, la miligram, posibilitatea de a savura o bere la cabana cu imens acoperis ROSU si cu nume la fel de rosu, si cea de a continua pe creasta Zaganului vreo 3 ore minim, fara apa si fara mancare si mai ales, fara bere. Creasta Zaganului a fost superba :) , fain si traseul, nu dificil, a avut si sare si piper, fain si peisajul !

Jos, o stana-ntr-o poiana ca-n povesti! Culorea verde e atat de tonica. Voua nu vi se pare? Multi ghiocei imensi. La primul paraias se impune o baie pentru a ne introarce cu obrazul curat in civilizatie.



In Cheia, 2 beri autohtone, (Ciucas, cu apa din izvoarele muntelui) aluneca pe gat de nu se vad si sting o sete purtata pe carari de munte timp de o zi si jumatate si nesatisfacuta de zapada care alimenteaza izvoarele mai sus amintite (e probabil vorba de o diferenta de distilare/filtrare, nu prea ma pricep).



Ce-am carat inutil cu mine a fost costumul de baie. Nu cred ca era momentul potrivit de plaja, desi pe nas m-am cam parlit.

Sunt fata, am pus si cateva poze cu flori :)

Niciun comentariu:

A apărut o eroare în acest obiect gadget