traim in conventii...pana unde vom ajunge cu ele?
vom inventa oare conventii, si oare ne vom acomoda cu ele, si pentru cele mai elementare gesturi fizice 5kkkkk,l mmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmm (( aici a fost un pui de gaina care a intrat in casa si s-a urcat pe tastatura))?
Pentru multe deja exista. Ne pupam conventional. ne sarutam, conventional. Ne atingem tot asa, cand dam mana unul cu altul, de exemplu, sau cand ne imbratisam zambind fals,...sau conventional.
Cred ca, pana la urma putem chiar si plange conventional. Nu ma intrebati ce legatura are asta cu articolul pe care il shar-uiesc aici.
http://www.economistul.ro/mai-valoros-decat-aurul-bitcoin-moda-trecatoare-bulb-de-lalea-sau-un-agent-al-schimbarii-a6696/
Totul a deveni o moneda de schimb.
Orice lucru a capatat, CONVENTIONAL, o valoare.
Fizic vorbind...de indepartam tot mai mult de ideea de "troc". Care contine cumva si ideea de "afect" si de "tactil", si ...dupa parerea mea, ideea de OM.
Dar....ma intreb: oare cand mangaierea pura si blanda va deveni o conventie....oare cand va ajunge moneda? Si, cu greu o spun....oare cand a IUBI, in orice fel, fizic facand dragoste, psihic facand dragoste, intelectual la fel, cu sufletul care se zbate in burta sau in cosul pieptului, cu mintea care vrea sa se ascunda de sine.... Da....oare CAND, a Iubi...asa cum si cat o putem face fiecare, oare cand a iubi ar putea avea un pret?
Asa...printr-o conventie.
Oare cand....a iubi.....ar putea deveni atat de meschin incat sa se aseze langa o rigla si sa se masoare. Conventional? Si apoi...in functie de parametri, sa-si puna o eticheta: COST ATAT!
Si nu, nu ma refer la tarfe. Si nici la tarfi.
duminică, 17 august 2014
joi, 7 august 2014
Candva, cand aveam flori de piatra pe balcon
Am vizitat intr-o zi ploioasa, nu demult, un sat.
De fapt, am vrut mai degraba sa gasesc ceva frumos de fotografiat, dar am ajuns sa colind prin case parasite, in ruina, sa-mi imaginez cum oare a fost "viata in ele cand erau vii", cand aveau flori in ferestre, cand in diminetile de iarna focul incepea sa paraie in sobá de cu intuneric, si copii se bagau cu nasurile sub plapumi ca sa mai doarmá. Cum barbatul isi tinea in brate muierea dupa o zi de munca, si cum pielea ei mirosea a lapte proaspat.
Si am iesit din acel sat, zgariata pe picioare de rugii care cresteau pe treptele de piatra, zgariata pe retina de ceea ce vedeam, zgariata pe inima cand am realizat ce inseamna paragina, si "parasirea", dar cu lacrimi de ploaie, si petale de trandafir in par de la boltile neingrijite pe sub care, ma strecurasem.....poate hoteste....sa trec.
Pentru ca ... uneori e mai greu sa iesi dintr-un loc in care abia ai reusit sa intri. " "" """"
"Ce sa fac...daca am o pasiune din a intra in case parasite, si a cauta viata in ele, cu riscul de a se darama pe mine. "
Imi plac povestile....
De fapt, am vrut mai degraba sa gasesc ceva frumos de fotografiat, dar am ajuns sa colind prin case parasite, in ruina, sa-mi imaginez cum oare a fost "viata in ele cand erau vii", cand aveau flori in ferestre, cand in diminetile de iarna focul incepea sa paraie in sobá de cu intuneric, si copii se bagau cu nasurile sub plapumi ca sa mai doarmá. Cum barbatul isi tinea in brate muierea dupa o zi de munca, si cum pielea ei mirosea a lapte proaspat.
Si am iesit din acel sat, zgariata pe picioare de rugii care cresteau pe treptele de piatra, zgariata pe retina de ceea ce vedeam, zgariata pe inima cand am realizat ce inseamna paragina, si "parasirea", dar cu lacrimi de ploaie, si petale de trandafir in par de la boltile neingrijite pe sub care, ma strecurasem.....poate hoteste....sa trec.
Pentru ca ... uneori e mai greu sa iesi dintr-un loc in care abia ai reusit sa intri. " "" """"
"Ce sa fac...daca am o pasiune din a intra in case parasite, si a cauta viata in ele, cu riscul de a se darama pe mine. "
Imi plac povestile....
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
