ce n-am sa uit niciodata

linistea 

nebunia 

stupoarea  

uimirea

ramasul fara cuvinte 

bucuria efortului 

bucuria privirii.....si....Speranta. 

ingrijorarea....ca sa nu spun frica lucida ....

 rasuflarea usurata......duoa un traseu greu

 suvoiul...care curge prin noi

semnul de incredere

 albul imens.....al vietii....sau al mortii (la unele popoare)

 fericirea poznas lucida ca am facut un traseu pe care mi-l doream de jumatate de viata
(custura....saratii....ca mai sunt si altele de care nu stiam dar le-am facut)

 Frica....frica instinctuala.....data de ...nici nu stiu de ce. Incercam s o combat cu logica, aflandu-ma singura pe creasta Craiului. Am invins-o doar cu ....

 sentimentul de usurare, terminasem traseul.  de un a singura, un trafeu pe care mi-am jurat acum ceva ani ca nu mai calc. Aici eram calare pe o stanca, intr-o trecere, dar ma apucase pozatul.

 misterul unei nopti deasupra lumii , cand, daca n-ai ce face, te intrebi ce se intampla in fiecare casa/luminita din vale.

 uimire si logica. te uiti in sus si vezi......

 darzenia, nu curajul!

mister cu zane, pentru ca pe munte nu exista sirene. Dar exista zane...care ies de peste tot  si pe unele nici nu le vezi. sunt transparente. Glumesc? Nu, am inebunit :)

 un soi de gol.... de moarte....

 

 neantul.....

 si linistea vietii.

Punct!