duminică, 21 iulie 2013

ce n-am sa uit niciodata






 rasuflarea usurata......duoa un traseu greu


 suvoiul...care curge prin noi


semnul de incredere
 albul imens.....al vietii....sau al mortii (la unele popoare)
 fericirea poznas lucida ca am facut un traseu pe care mi-l doream de jumatate de viata
(custura....saratii....ca mai sunt si altele de care nu stiam dar le-am facut)
 Frica....frica instinctuala.....data de ...nici nu stiu de ce. Incercam s o combat cu logica, aflandu-ma singura pe creasta Craiului. Am invins-o doar cu ....
 sentimentul de usurare, terminasem traseul.  de un a singura, un trafeu pe care mi-am jurat acum ceva ani ca nu mai calc. Aici eram calare pe o stanca, intr-o trecere, dar ma apucase pozatul.

 misterul unei nopti deasupra lumii , cand, daca n-ai ce face, te intrebi ce se intampla in fiecare casa/luminita din vale.

 uimire si logica. te uiti in sus si vezi......

 darzenia, nu curajul!

 un soi de gol.... de moarte....


 neantul.....
 si linistea vietii.
Punct!

Niciun comentariu:

A apărut o eroare în acest obiect gadget