cine a facut asta (imi permit sa postez o poza ce nu-i a mea, si nici nu stiu a cui, ) a tras un pic cifrele de par. Pe unele dintre ele.....pe 7, pe 9........
Dar zero e genial. N-are unghiuri. ZERO e PLIN.
imi amintesc ca , in povestea fara inceput si fara sfarsit, am avut un vis.
si din cifre...... am ajuns imperechindu-le, la Zero.
Zero, care e la fel de adanc ca infinitul. Sau poate mai adanc.
Daca ajung in Constanta la mijlocul lui noiembrie, totul tine de un "da" sau "nu" pronuntat in creierul meu,
privesc printre gene carutele care trec pe drum. cateaua latra, oamenii injura. mi-am amintit ca nu me-am dat nimic sa manance.
joi, 31 octombrie 2013
Vis "erotic"
M-am uitat in urma lor, cautandu-i cu privirea in oraselul nebun, plin de acea viata marunta cu iz provincial, plin de forfota lumii care ar face orice ca sa traiasca. Nu mai erau. Am ramas cu un gol in mine, voiam sa le fac chiar si doar o poza de departe......de acolo de sus, sa nu-i uit.
Mi-a ramas doar amintirea lor:
Batranul statea pe scaun, cu ghete-ciocate rosii, cu chimir cu tinte de alama, mustata intoarsa, seina, si palarie mare de fetru pe cap. Cand am aparut in usa si-a intors privirea agera si m-a privit, din semiintunericul acela. Nu in treacat, cum fac oamenii de obicei, ci o privire care a staruit, suficient de putin, incat sa-mi arate ca acel om e viu.
S-au ridicat si au iesit. Am alergat sa-mi iau aparatul foto, le-am vazut doar spatele. Tanarul era foarte inalt, cu spate lat, si purta ceva mov si palarie. Mergea drept, dar greu, nu ca batranul care era ceva mai maruntel, subtire, si mersul nu ii era ...nici "tantos" cum ar spune unii, poate mandru....dar nu simt neaparat ca asta e cuvantul, nici demn nu merge zis.........ca demn mai presupune o oarecare modestie/"inclinare a capului", care nu se regasea acolo. Nu stiu.....era un mers de om care stie ca a invatat sa stea drept si ca nici nu mai uita asta. (ma gandesc la domnul Darwin acum). Si un mers de om care stie! ca "iese afara" si intra in viata! Iar ea, "plutea" mergand cu pasi mici langa ei, in dreapta. intr-o "rochie" lungaaaa, bombata, verde smarald ce-mi parea catifea. (da, visele sunt colorate, daca se mai trezesc cercetatorii sa nascoceasca ceva. Cel putin ale mele sunt, si au culori fantastice pe care nu le mai pot uita). Micuta, sprintena, dreapta, fara strop din umilinta pe care o percepi la oameni, chiar si fara sa realizezi.
"cine erau?
-"niste clienti" mari, vechi.....de la ei avem cea mai mare parte a venitului.
-Tigani?
-Da....si ea e de o frumusete ...... fantastica." Mi-a spus o voce de femeie pe care n-am vazut-o desi era in fatza mea.
M-am uitat din nou dupa ei de la balcon, parca intrasera in pamant. Jos era doar forfotul unei lumi care se zbate sa nu moara, si tocmai de aceea nu traieste.
Si uite de aceea ma trezesc la 6 dimineata. Pentru ca am astfel de vise "erotice".
Sunt intalniri pe care nu le pot uita, chiar daca sunt in vis, si asteapta sa se intample.
Asa cum n-am sa pot uita tiganca cu solduri mici, cu multe fustane galbene, cu o fatza dura si cu un mers de regina a tuturor celor de pe lume, pe care am vazut-o cand ma ratacisem pe stradutele din Racos si conduceam. Nu stiu unde imi era aparatul, dar pana sa dau de el s-a dus.....Si tot mai sper sa o mai intalnesc o data, s-o vad mergand. M-am uitat apoi la toate persoanele pe care le-am intalnit.......mergeau sleampat, fara nimic.
Si uliul de pe autostrada, asezat pe un par, pe langa care am trecut la 2 metri cu 120 la ora. O fractiune de secunda i-am surprins ochii, si a fost de ajuns.
Ca am oprit in tromba pe banda de siguranta, ca in timp ce cautam aparatul a venit politia.....docta, demna, si dornica de explicatii.....asta e alta problema. Uliul a zburat calm, falfaind, de pe parul lui. Politistii nici nu l-au vazut. Si atunci cum sa le explic ca m-am indragostit la prima vedere? Cand nu credeam ca se poate intampla asta. Le-am spus doar ca am nevoie sa ma cac, si am fost informata, cu oarecare suspiciune ca imi bat joc de ei, ca exista 5 km mai incolo o iesire. Normal ca nu ma puteam caca in mijlocul autostrazii, eram in plin camp si existau garduri.
Nu stiu daca m-au crezut, dar uliul se dusese....ce mai conta.
ps: asa cum niciodata nu il voi uita pe omul asta, intalnit intr-un targ de cai, in transilvania, unde tiganii ajunsesera sa se taie cu cutitele. I-am ridicat uimita si fara sa-i cer voie palaria de pe frunte, cand am vazut ca are ochii albastri. Mi-a spus povestea lui.
Tigan cu ochi albastri... :) era a doua oara cand vedeam. si iubeam nebuneste pe atunci....unul.
Mi-a ramas doar amintirea lor:
Batranul statea pe scaun, cu ghete-ciocate rosii, cu chimir cu tinte de alama, mustata intoarsa, seina, si palarie mare de fetru pe cap. Cand am aparut in usa si-a intors privirea agera si m-a privit, din semiintunericul acela. Nu in treacat, cum fac oamenii de obicei, ci o privire care a staruit, suficient de putin, incat sa-mi arate ca acel om e viu.
S-au ridicat si au iesit. Am alergat sa-mi iau aparatul foto, le-am vazut doar spatele. Tanarul era foarte inalt, cu spate lat, si purta ceva mov si palarie. Mergea drept, dar greu, nu ca batranul care era ceva mai maruntel, subtire, si mersul nu ii era ...nici "tantos" cum ar spune unii, poate mandru....dar nu simt neaparat ca asta e cuvantul, nici demn nu merge zis.........ca demn mai presupune o oarecare modestie/"inclinare a capului", care nu se regasea acolo. Nu stiu.....era un mers de om care stie ca a invatat sa stea drept si ca nici nu mai uita asta. (ma gandesc la domnul Darwin acum). Si un mers de om care stie! ca "iese afara" si intra in viata! Iar ea, "plutea" mergand cu pasi mici langa ei, in dreapta. intr-o "rochie" lungaaaa, bombata, verde smarald ce-mi parea catifea. (da, visele sunt colorate, daca se mai trezesc cercetatorii sa nascoceasca ceva. Cel putin ale mele sunt, si au culori fantastice pe care nu le mai pot uita). Micuta, sprintena, dreapta, fara strop din umilinta pe care o percepi la oameni, chiar si fara sa realizezi.
"cine erau?
-"niste clienti" mari, vechi.....de la ei avem cea mai mare parte a venitului.
-Tigani?
-Da....si ea e de o frumusete ...... fantastica." Mi-a spus o voce de femeie pe care n-am vazut-o desi era in fatza mea.
M-am uitat din nou dupa ei de la balcon, parca intrasera in pamant. Jos era doar forfotul unei lumi care se zbate sa nu moara, si tocmai de aceea nu traieste.
Si uite de aceea ma trezesc la 6 dimineata. Pentru ca am astfel de vise "erotice".
Sunt intalniri pe care nu le pot uita, chiar daca sunt in vis, si asteapta sa se intample.
Asa cum n-am sa pot uita tiganca cu solduri mici, cu multe fustane galbene, cu o fatza dura si cu un mers de regina a tuturor celor de pe lume, pe care am vazut-o cand ma ratacisem pe stradutele din Racos si conduceam. Nu stiu unde imi era aparatul, dar pana sa dau de el s-a dus.....Si tot mai sper sa o mai intalnesc o data, s-o vad mergand. M-am uitat apoi la toate persoanele pe care le-am intalnit.......mergeau sleampat, fara nimic.
Si uliul de pe autostrada, asezat pe un par, pe langa care am trecut la 2 metri cu 120 la ora. O fractiune de secunda i-am surprins ochii, si a fost de ajuns.
Ca am oprit in tromba pe banda de siguranta, ca in timp ce cautam aparatul a venit politia.....docta, demna, si dornica de explicatii.....asta e alta problema. Uliul a zburat calm, falfaind, de pe parul lui. Politistii nici nu l-au vazut. Si atunci cum sa le explic ca m-am indragostit la prima vedere? Cand nu credeam ca se poate intampla asta. Le-am spus doar ca am nevoie sa ma cac, si am fost informata, cu oarecare suspiciune ca imi bat joc de ei, ca exista 5 km mai incolo o iesire. Normal ca nu ma puteam caca in mijlocul autostrazii, eram in plin camp si existau garduri.
Nu stiu daca m-au crezut, dar uliul se dusese....ce mai conta.
ps: asa cum niciodata nu il voi uita pe omul asta, intalnit intr-un targ de cai, in transilvania, unde tiganii ajunsesera sa se taie cu cutitele. I-am ridicat uimita si fara sa-i cer voie palaria de pe frunte, cand am vazut ca are ochii albastri. Mi-a spus povestea lui.
Tigan cu ochi albastri... :) era a doua oara cand vedeam. si iubeam nebuneste pe atunci....unul.
miercuri, 23 octombrie 2013
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
