Fagaras, misterul unei seri

a long time ago....

Am mers mult singura pe munte, dar cele mai uluitoare au fost serile si noptile petrecute pe cate vreo creasta.  Atunci tot felul de trairi si de ganduri, de senzatii, de idei, de perceptii se impletesc. Cat de ciutat te poti simti cand, incercand o ora sa te incalzesti in sacul de dormit, sub stele, primesti o intrebare, din eter pe telefonul mobil:  "Oare ce-o fi in sufletul tau incat sa poti face toate lucrurile astea?" (un prieten vechi care stia unde sunt). Iata cum scriam dupa 3 zile petrecute, atunci, in Fagaras: 


"
m-a intristat intrebarea lui primita pe telefon in creierii muntilor.
Pt ca da, in noaptea aia in creasta( ........)
recunosc, in Fagaras...acolo sus...si Fagarasul nu-i ca Craiul, unde ma simt acasa, oricat de dificil ar fi. Fagarasul e IMENS...si te copleseste....I
n Fagaras se amestecau in mine teama, emotia, frica chiar...bucuria nebuna, da, bucurie, bucurie ca sunt acolo, bucurie ca pot singura...bucurie ca este atat de mult frumos in jurul meu....dorinta de a ajunge cu bine, ingrijorare...efort....
Efort mai ales in ultima zi....
Si da....recunosc...am avut zilele astea un amalgam intreg de trairi. sa mergi prin imparatia aia de piatra, prin ceata densa...pe traseu neumblat, sa urc si sa cobor strunga Ciobanului cu lanturi, pe care nu o stiam, sa aud zgomote in ceata si sa ma gandesc ca e ursul....(in ceata e cel mai simplu sa dai de el), sa  (...) efectiv de frica...sa rad de bucurie cand am ajuns in capatul strungii si sa ma ingrijorez teribil cum va fi in partea de coborare....sa cred ca am scapat de greu dupa ce am coborat strunga....dar sa urmeze o cale luuunga pana la Caltun, la care nu am asteptam....sa simti ca nu insemni nimic in imensitatea naturii si sa ai toate simturile atatate ca sa nu patesti ceva....
sa existe in tine bucurie si teama iar bucuria sa fie mai puternica....
nu-i simplu!
nu-i simplu deloc.
august  20...
"

si da, la intoarcere mi-am raspuns atunci si la intrebarea primita prin SMS.