Am stat cu Luna la o cafea, ea se ducea
la culcare, am baut un ceai de soc (calmant si diuretic), petru ca
stralucise enorm o noapte intreaga. Eu o cafea, tot diuretica.
Fara voia mea.....dar eu ma trezeam, ea se culca. Cafeaua era amara.
Si dupa o noapte de nesomn nu mi-a prins bine.
Dar ...hai sa povestesc ce mi-a zis
Luna.....aici, in varf de deal.
Mi-a zis ca exista iubire, chiar daca
eu nu cred. (nu stiu de unde stia). Mi-a zis ca oamenii sunt mai goi
noaptea...de ganduri...de inima chiar...devin doar ei. Iar
ea...luna...sta atunci si dar trage cu ochiul. Pentru ca trebuie sa
fie intuneric bezna ca oamenii,....(da,...noi oamenii), sa reusim sa
ne desfacem cu totul.
Ce mi-a mai zis Luna cand stateam cu
pisicul in brate, intr-o livada pustie...
Mi-a mai zis ca exista dragoste. Dar
noi n-o stim. Ne “legam” … din pacate. Asta mi-a zis Luna
plutind si ascunzandu-se dupa muchia dealului, ca exista dragoste.
Eu numesc totusi asta iubire, nu mai cred in dragoste de mult.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu