Neataaa!!!
A fost o noapte alba...ma rog, cam pe jumatate alba. Ca toate noptile
cand tatal meu aduce stupii la casuta, si trebuie descarcati. De data
asta nu ne-au mai intepat albinele. A inflorit salcamul in doar 2
zile.....la 3 noaptea cerul era plin de stele si cantau 1000 si una de
pasari in padure. Acum toata lumea doarme.... eu si pasarile nu. Cand va
rasari soarele ma urc in fanar sa pozez codrosul care si-a mutat puii.
Azi o sa progresez in a lucra cu albinele. Sper sa nu ma mai intepe nu stiu cate de fata, ca anul trecut:)).
luni, 26 mai 2014
duminică, 6 aprilie 2014
9 vieti
cand ploaia care a udat pamantul se usuca, cand tarana se zvanta si lutul devine pufos, din loc in loc ies aripi albe de primavara.
sa traduc?
cand lacrimile usuca obrajii scofalciti de durere, cand izvorul se simte el insusi secat, in colturile ochilor se infiripa zambete, timide, nascute din saramura durerii.
Sunt zambete rosii si galbene, micute dar vii.
Zambetele astea mici deschid ochii si vad soarele. Cresc in caldura lui. Si devin o vara insorita, se coc in ele insele, rodesc atunci cand devin toamna si se lasa ninse prin zapada sarata a propriilor lor ierni. Sunt zambete-lacrimi, si nu mor niciodata. Doar se transforma.
N-am reusit cateva zile sa-mi scot din minte o vorba pe care mi-a zis-o tatal meu cand aveam vreo 4-5 ani, un citat dintr-un fizician celebru (nu stiu detalii) "Nu mai plange Cati, mama n-a murit, mama se transforma".
Sa mai traduc?
viata e uneori atat de mica.....pe masura celui care o traieste.
Cand te uiti la moarte ochi in ochi intelegi uneori cat de mare esti. Cand te uiti la Frica printr-un ochean intors si o vezi cum s-a ascuns atat de adanc si de perfid in tine, parca incepi sa crezi ca totusi exista moarte.
cand durerea nu mai poate incapea in inima ta, cand vulcanul rabufneste stii ca in el e de fapt bucuria de a trai.
Cand oamenii de langa tine mor, sau mor.....sau doar se prefac ca mor, sau au murit de mult, ce poti face oare? ii tragi de ceafa, dar nu-i poti cara dupa tine.
Ori mori si tu, ori rabufneste in tine "vulcanul.
Daca ieri spuneam ca mi s-a spus ca sunt pisica, azi spun ca nu o data m-am intrebat cat peste 9 vieti mai am?
Nu de alta, dar am crezut ca vietile lui Jori nu se vor epuiza niciodata, si m-am inselat. Poate ma insel si cu ale mele....
sa traduc?
cand lacrimile usuca obrajii scofalciti de durere, cand izvorul se simte el insusi secat, in colturile ochilor se infiripa zambete, timide, nascute din saramura durerii.
Sunt zambete rosii si galbene, micute dar vii.
Zambetele astea mici deschid ochii si vad soarele. Cresc in caldura lui. Si devin o vara insorita, se coc in ele insele, rodesc atunci cand devin toamna si se lasa ninse prin zapada sarata a propriilor lor ierni. Sunt zambete-lacrimi, si nu mor niciodata. Doar se transforma.
N-am reusit cateva zile sa-mi scot din minte o vorba pe care mi-a zis-o tatal meu cand aveam vreo 4-5 ani, un citat dintr-un fizician celebru (nu stiu detalii) "Nu mai plange Cati, mama n-a murit, mama se transforma".
Sa mai traduc?
viata e uneori atat de mica.....pe masura celui care o traieste.
Cand te uiti la moarte ochi in ochi intelegi uneori cat de mare esti. Cand te uiti la Frica printr-un ochean intors si o vezi cum s-a ascuns atat de adanc si de perfid in tine, parca incepi sa crezi ca totusi exista moarte.
cand durerea nu mai poate incapea in inima ta, cand vulcanul rabufneste stii ca in el e de fapt bucuria de a trai.
Cand oamenii de langa tine mor, sau mor.....sau doar se prefac ca mor, sau au murit de mult, ce poti face oare? ii tragi de ceafa, dar nu-i poti cara dupa tine.
Ori mori si tu, ori rabufneste in tine "vulcanul.
Daca ieri spuneam ca mi s-a spus ca sunt pisica, azi spun ca nu o data m-am intrebat cat peste 9 vieti mai am?
Nu de alta, dar am crezut ca vietile lui Jori nu se vor epuiza niciodata, si m-am inselat. Poate ma insel si cu ale mele....
sâmbătă, 5 aprilie 2014
Alb si rosu si negru
Atunci cand cercul devine patrat rosul devine albastru.
cand cercul se face oval cautam punctele cardinale intr-un pamant devenit din maron, auriu
Dar cand cercul devine arc verdele creste in el insusi, si asprimea lui doare.
Nu mai am pretentia sa ma inteleaga cineva. Nu m-am cunoscut eu insami pana acum, ce sa ma mai inteleg?
sunt verde, sunt moale, am colturi, sunt sageata, sunt lut modelabil, sunt rosie cand urlu din plamanii mei albastri plini de cer, am marea in pantec si zbor in ea caci sunt una cu ea, nu cobor, nu ma ridic, alunec....ma scufund cand vreau, ma scufund cand viata ma scufunda, ma ridic ...cand pot, sau cand viata ma ridica,
pe mana dreapta mi-a crescut o aripa
dar stanga a ramas o mana care alina.
Cand ma doare ceva, mana mea stanga vindeca.
am o mana care mangaie, iubeste, si o mana care zboara, scapa.....
o mana pe pamant, una in aer.
mainile mele n-au reusit sa ma rupa in 2 pana acum, desi sunt rupta demult.
m-am trezit in aceasta dimineata foarte devreme. pe noptiera de langa patul in
care eram am gasit o carte in care am citit ca ideea oamenilor de a imparti totul in bine si rau ne-a indepartat de Dumnezeu.
(3 apr 2014)
(foto iulie 2013, Eforie Sud)
cand cercul se face oval cautam punctele cardinale intr-un pamant devenit din maron, auriu
Dar cand cercul devine arc verdele creste in el insusi, si asprimea lui doare.
Nu mai am pretentia sa ma inteleaga cineva. Nu m-am cunoscut eu insami pana acum, ce sa ma mai inteleg?
sunt verde, sunt moale, am colturi, sunt sageata, sunt lut modelabil, sunt rosie cand urlu din plamanii mei albastri plini de cer, am marea in pantec si zbor in ea caci sunt una cu ea, nu cobor, nu ma ridic, alunec....ma scufund cand vreau, ma scufund cand viata ma scufunda, ma ridic ...cand pot, sau cand viata ma ridica,
pe mana dreapta mi-a crescut o aripa
dar stanga a ramas o mana care alina.
Cand ma doare ceva, mana mea stanga vindeca.
am o mana care mangaie, iubeste, si o mana care zboara, scapa.....
o mana pe pamant, una in aer.
mainile mele n-au reusit sa ma rupa in 2 pana acum, desi sunt rupta demult.
m-am trezit in aceasta dimineata foarte devreme. pe noptiera de langa patul in
care eram am gasit o carte in care am citit ca ideea oamenilor de a imparti totul in bine si rau ne-a indepartat de Dumnezeu.
(3 apr 2014)
(foto iulie 2013, Eforie Sud)
miercuri, 2 aprilie 2014
Zbor!
Vreau sa zbor! Sa redevin tiganca! Sa nu las urme pe pamant....sa-mi
spulbere vantul urmele lasate in aer...
vreau sa zbor, si Uitarea sa se uite pe sine.
spulbere vantul urmele lasate in aer...
vreau sa zbor, si Uitarea sa se uite pe sine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)



