Leac vechi pentru imunitate!

Leac vechi pentru imunitate!

Părintele Elefterie, ctitorul sfântei mănăstiri Dervent din Constanța, s-a împărțit între marea dragoste pentru Mântuitorul și darul vindecării, făcând adevărate minuni atât pentru credincioși cât și pentru monahi.

Părintele a lăsat moștenire multe rețete de vindecare cu efect maxim, printre care și un leac exceptional pentru imunitate.

Efectele se văd din primele două săptămâni de administrare!
Pentru a prepara leacul aveți nevoie de următoarele ingrediente: 4 g lăptişor de matcă, 1 kg miere naturală de salcâm, 300 g polen măcinat, 150 g tinctură de propolis, 200 ml ser fiziologic.

Mod de preparare:

Toate ingredientele se amestecă într-un recipient de sticlă, cu o lingură de lemn. Borcanul se închide ermetic şi se păstrează la frigider. Din acest preparat se administrează o lingură dimineaţa şi o lingură seara, pe stomacul gol sau cu ceai. Cantitatea este suficientă pentru 30 de zile de cură.

Previne riscul apariției bolilor hepatice, renale și cardiovasculare
Întrucât are la bază lăptişor de matcă şi miere de salcâm, preparatul este util pentru diminuarea apariției bolilor cardiovasculare, hepatice și renale, stimulând sistemul imunitar.

Primele semne vizibile apar după primele 2-3 săptămâni de la începerea tratamentului. Tratamentul natural îi redă bolnavului energia de care are nevoie, diminuând totodată senzația de oboseală.   

Elixiruri cu miere, aloe vera, scortisoara si ghimbir

Astazi m-am jucat cu diverse sortimente de miere, cu frunze rupte din plantuta mea de aloe, cu ghimbir si scortisoara, in lumina soarelui si a zapezii si am facut niste elixiruri delicioase mai ales pentru sezonul acesta   :) 

Despre Mierea Cristalizata

Exista o idee preconceputa, si gresita, in ceea ce priveste mierea cristalizata sau...zaharisita cum i se mai spune.
Voi incerca sa vin cu cateva explicatii in ceea ce priveste procesul de cristalizare. 

(miere poliflora din 2017)

De ce se zahariseste (cristalizeaza sau granuleaza) mierea? Cristalizarea sau granularea mierii este un fenomen natural prin care aceasta trece din stare lichidă intr-o stare semisolidă. Fenomenul survine chiar si in stup, mai ales pe ramele care nu sunt frecventate de albine.

Mierea de albine este o solutie concentrata de zaharuri, cam 70% din compozitia acesteia este formata din fructoza si glucoza. Cantitatea glucozei si a fructozei din miere variaza in functie de tipul de miere (plantele din care este facuta).   Motivul principal al cristalizarii mierii este redat de balanta intre aceste doua zaharuri (glucoza si fructoza)

Mierea cu un continut mai mare de glucoza se va zaharisi mai repede. Explicatia, din punct de vedere chimic al acestui fenomen, este ca glucoza este mai putin solubila in apa decat fructoza.

Mierea, prin cristalizare, se deschide la culoare datorita faptului ca glucoza tinde sa se separe sub forma de cristale dezhidratate, iar cristalele naturale de glucoza sunt albe.

(miere cristalizata de mai: salcam 80%, rapita si flori de primavara)

MIEREA ZAHARISITA ARE ACELEASI PROPRIETATI CA CEA LICHIDA.
Prin cristalizare mierea de albine nu-si modifica proprietatile nutritive si medicinale in nici un fel. Deci, puteti cumpara si folosi cu incredere mierea zaharisita.

NU-MI PLACE MIEREA ZAHARISTA. CUM O TOPESC?
Mierea zaharisita poate fi readusa in starea initiala prin incalzire lenta in Bain Marie. Pentru a nu distruge proprietatile produsului, recomand ca aceasta sa fie incalzita pana la maxim 40 de grade Celsius, deoarece asta este temperatura maxima in care mierea este produsa in stup.

Pentru topirea mierii cristalizate puteti urma pasii de mai jos:

-in primul rand, aveti grija ca mierea sa fie intr-un borcan din sticla si nu recipient din plastic.
-incalziti o oala cu apa suficient de inalta, pentru ca nivelul apei sa ajunga pana la nivelul mierii din borcan.
-cand temperatura apei ajunge la un maxim de 40 de grade, introduceti borcanul in apa si-l lasati acolo timp de jumatate de ora.
-caldura va topi incet cristalele de glucoza. Este bine sa mai invartiti in miere cu o lingurita, pentru ca mierea cristalizata e un slab conducator de caldura.
-daca vi se pare ca mierea nu s-a topit suficient, repetati procesul.
Este important ca temperatura apei in care topiti mierea zaharisita sa nu depaseasca 40℃.

Ca o alternativa, se poate pune un servet pe un calorifer si peste el se tin cateva borcane  cu miere (ce urmeaza sa le consum) pe care le mai intorc cu capacul in jos si invers. In timp, acestea devin iarasi lichide.

Mai puteti opta  pentru mierea de salcam (care in pricipiu, daca este pura nu zahariseste) – dezavantajul ei fiind insa pretul mai mare.

DE CE SA CUMPAR MIEREA ZAHARISITA?
Mierea zaharisita este un indicator ca mierea este naturala si de calitate.

Apicultorii stiu ca majoritatea clientilor prefera mierea lichida, asa ca, de multe ori, acestia o topesc cand o scot la vanzare, pentru a avea un aspect comercial. Dar care este garantia dumneavoastra ca acestia au respectat indicatiile de topire a mierii pentru a-si pastra calitatile?  Multi apicultori, ca sa termine repede, incalzesc apa in care o topesc pana peste 50 de grade si, astfel, scade radical calitatea mierii pe care o vand. De aceea, va recomand ca atunci cand cumparati miere din surse necunoscute (marginea drumului sau targuri), sa o cumparati pe cea zaharisita si sa o topiti personal (respectand temperatura de 40℃), astfel avand garantia calitatii.

Miere si Ghimbir

Ceai de ghimbir indulcit cu miere sau suc natural din ghimbir in care adaugi miere dupa bunul plac pentru a scapa de raceala si de inflamatiile de la nivelul gatului.

Ghimbirul cu miere se poate dovedi un remediu eficient si in tratarea sau reducerea simptomelor astmului. Se recomanda consumul de ghimbir cu miere in care a fost adaugat un praf de piper negru.

O alta reteta utila in acest caz, dar si in tratamentul racelilor, implica amestecarea a 1/2 lingurita de praf de ghimbir, cu 2-3 boabe de piper negru, 2-3 cuisoare, 2-3 seminte de cardamom si 1/2 lingurita de seminte de chimen. Adauga cateva frunze din ceaiul preferat peste toate aceste ingrediente, pune totul la fiert, dupa care consuma ceaiul obtinut indulcit cu miere. Pentru a avea parte de efectul scontat, consuma acest ceai de 2-3 ori pe zi.

Ghimbirul este renumit pentru faptul ca amelioreaza problemele de tranzit intestinal, iar mierea nu face decat sa sporeasca si mai mult efectele benefice ale acestei radacinoase. Asadar, daca te confrunti cu o indigestie, nu ezita sa consumi ghimbir amestecat cu miere.

Tot acest tratament naturist, multumita proprietatilor carminative ale ghimbirului, te va ajuta sa elimini si durerile abdominale cauzate de acumularea de gaze in interiorul intestinelor. Pentru a te bucura de efectele benefice ale acestui remediu naturist, amesteca 1 lingurita de ghimbir ras cu 1 lingurita de miere si consuma preparatul obtinut imediat dupa fiecare masa.

Ghimbirul cu miere poate fi un tratament naturist eficient si cand vine vorba despre durerile menstruale, datorita proprietatilor antispasmodice ale radacinoasei. Pregateste-ti un ceai aromat din bucatele proaspete de ghimbir pe care le fierbi timp de 15 minute. La final, indulceste bautura cu miere, dupa gust.

Ghimbirul cu miere are si alte beneficii asupra sanatatii care merita mentionate:

– indeparteaza starile de greata, inclusiv raul de masina, avion etc.;
– amelioreaza durerile provocate de intinderile musculare, prin aplicarea de comprese in zona afectata de 2 ori pe zi.

Introducere, cuprins si incheiere

Da….cred ca l-a iubit. L-a iubit atat de mult incat in ciuda a tot ce s-a intamplat, nu a reusit sa-l urasca niciodata. Si oricat a facut-o sa sufere nu a avut niciodata pentru ce sa-l ierte.  Asta a fost bine, pentru ca ea nu iarta, doar se amageste ca iarta. Si nici nu uita. Doar se amageste ca uita.

Si  acum,  dupa atatia ani, cand nisipul din clepsidra s-a asternut fin si armonios, si timpul s-a oprit odata cu ultimul graunte cazut, desi il dispretuieste cumva amuzata de faptul ca nici macar dispret nu ar merita, ea poate spune zambind sincer si bland: “Ce porc ai fost…. ” .   Si ce porc esti.  

 

(foto:oct 2009, Paris)

Kamelot si manipularea maselor

Recviem COLECTIV.
Doare? Ascultati piesa, e horror. 
https://www.youtube.com/watch?v=0Qdcl67H1Jw&list=RDJ-TUufvK0gU&index=4
 

 Am avut deja doua discutii ciudate despre subiectul acesta cu 2 oameni a caror inteligenta o apreciam mult (si o mai apreciez in ciuda parerilor diferite). Ascult rock de la o vreme in care nu stiam ca acea muzica se numeste rock si dadeam din cap in felul meu fara sa fi vazut undeva asta si fara sa stiu ca asta inseamna sa fii rocker. La primul concert la care am fost am stat 15 minute cu pielea zbarlita de frica, mi se tot parea ca se vor lua la bataie toti oamenii aia imbracati in negru si cu cercei prin toate partile. Mi-am dat apoi seama cat ma inselam, dupa ce mi-a trecut impresia aia venita doar din prejudecati create de altii. 

La primul si singurul "concert" de manelisti la care am fost, in interes de servici, mi-a fost ingrozitor de frica. De la inceput pana spre sfarsit. Atata agresivitate latenta, micime, prefacatorie si prostie adunate la un loc nu mai vazusem si nici nu am mai vazut vreodata. (Deh, nu am varsta dinozaurilor...inca. )

Cu toate acestea:

As multumi celor care imi pot spune de ce ies oamenii in strada in Bucuresti si se pare si prin alte parti. Dar sincer si ...... daca se poate, cu discernamant.

Eu nu am iesit decat de 2 ori in viata mea: Odata cand eram copil, in facultate, si castigase Romania nu mai stiu ce la fotbal, si-am iesit tot campusul si am scandat lucruri din Regie pana la Universitate, deh, eram copii cu totii si fericiti. Si am mai iesit cand au vrut sa-l dea jos pe Basescu intr-o iarna. Poate ca nu ma duceam daca nu imi spuneau apropiatii sa nu ma duc acolo ca mananc bataie. M-am dus. Nu sa-l dau jos, ci sa inteleg ce se intampla, social ca sa nu zic psihologic. Si-am inteles. Pentru ca ma duceam devreme, pe lumina, pana sa apara televiziunile care faceau stirile apocaliptice si le difuzau publicului. Pana sa apara eroii alergand in chiloti ( ma scuzati, "short" e termenul adecvat) si cu steagul Romaniei pe ei in plina ninsoare din Romana pana la Universitate. (chiar m-am uitat la nenea ala, nu parea beat. M-am gandit ca poate era drogat si nu ma prind eu.  nu stiu cum s-a facut ca a ajuns fix in reflectoare, dar a ajuns. nici un reporter nu poate scapa o stire de scandal, ar trebui sa fim meschini sa acuzam pe cineva care difuzeaza un intreviu cu un asemenea personaj. E vorba de rating. )

Ma duceam pe lumina, pe la 3 PM, cand puteam vorbi cu cei care se jucau cu marionetele. Ma duceam cand abia se aduna lumea, cand veneau regizorii. Eram "proasta". :)) O prostuta....curioasa.....ba chiar am si desenat pancartele cu ei. Da.

Noaptea ma intrebam unde au disparut cei care ziua veneau si lansau lozincile. Nu mai era NIMENI. Doar creduli si......niste alte focare, dar in debandada care se crea noaptea nu apucai sa vorbesti normal cu cineva.

Acolo totul era excited....toti tipau, se impartea ceai cald si recunosc, am multumuit si eu pentru un pahar din asta. Noaptea veneau oameni cu copii, tineri care muncisera poate toata ziua....si printre ei "eroii" care dormisera pana la 11, bausera cafeaua, isi luasera si sandvisuri la ei si venisera sa faca Circ.

Tot acolo m-am intalnit cu un prieten jandarm. Era inghetat, dar  la datorie, si zambea molcom, asa cum il cunosteam. Asta dupa ce vorbisem cu alltii pe care i-am intrebat, cu ceva teama dar omeneste, daca pot poza o tampenie cazuta pe jos, printre cizmele lor. Erau oameni, nu ce se arata la TV. Am lucrat in TV si stiu cat se poate manipula. Poti "omite" 5 secunde dintr-un sincron ( material video) si cu inca doua cuvinte mestesugite puse pe langa, un posesor al unei minti mai intortocheate poate schimba tot sensul.
Da, si eu manipulez acum. Scriu intr-un anume fel si cu o mica doza patetica deoarece consumatorul de mass media autohtona deja are un prag de indiferenta peste care, daca nu se ridica emotivul din stirea citita, acel om nu trece si nu aude nimic. 

E inspaimantator ce rezultate poate avea manipularea unei mase de oameni. Sincer. Adica.......poate fi inspaimantator.

(cred ca voi citi Alexandru Lapusneanu din nou.....poate ma lumineaza acea lectie din istorie. Dar tot acolo exista replica atat de cunoscuta "prosti, dar multi". Cred ca ar putea fi intoarsa si inteleasa si pe alte parti, decat modul cel mai simplist pe care pare a-l exprima).

 
Daca ma uimeste ceva e: cum de nu a picat Basescu in 2012. Parca atunci era.
Trebuie sa fi avut ancore foarte foarte bune, la nebunia care a fost in acea iarna.
Inca o data, nu ma pricep deloc la politica.

Dar m-as bucura muult daca dintre cei care ies acum in strada si aici (in RO) si pe afara, mi-ar spune cineva pertinent, concret si cu discernamant ce cere, si ce asteapta. V-as multumi mult!

Dumnezeu sa-i odihneasca pe cei care au murit si care vor mai muri in povestea cu clubul ala, nu am inteles niciodata logica, utilitatea, banalul sens uman de a da o diploma, a crestere in grad militar sau a declara erou pe cineva dupa ce a murit. Pot trai, insa, cu neintelegerea asta, mai am si altele la care n-am gasit explicatie.

DAR, poate voi, cei care iesiti in strada, care sunteti atat de motivati in acest moment, mi-ati spune ce cereti! Si ce va asteptati cu adevarat sa primiti!
Imi cer scuze daca par sarcastica data fiind situatia. Dar sunt ffoarte sincera!

Va multumesc! 

PS (14.12 2015, o luna si jumatate de la eveniment) Pe 30 octombrie 2015 a avut loc un incendiu in Clubul Colectiv din capitala, in timpul unui concert rock. Numarul persoanelor decedate in acea seara  a fost de 27 insa bilantul final, a fost de 60 de persoane. In perioada care a urmat, oamenii au iesit in strada si au cerut "Schimbarea". Clasica schimbare. Toate posturile TV au urlat fiecare pe limba lui despre acest eveniment si despre o multime de alte subiecte conexe, incepand de la paranormal la politic. Pe fundalul celor ce se petreceau si a isteriei generale am scris atunci aceste randuri. 
Pentru ca, daca ai fi privit printre gene....

Cum a spulberat vantul toata toamna din livezi

 e 6 dimineata. Ce bine ca nu e mai devreme! Mereu cand ma trezesc ma tem  sa nu fie ora 3, sau mai grav, 1.30. prinsesem obiceiul sa ma trezesc la orele astea ca si cum ar fi sunat ceasul, bine ca am scapat de el. Totusi, de cel de a ma trezi la 6.04 sau 6.06 nu scap. Chiar daca aseara m-am culcat la 1 dupa niste discutii pe un subiect chiar interesant, tot a sunat la ora asta ceasul din capatana mea. Oricum, vad ca are bun simt si ma mai lasa dupa ora 6 fix cateva minute

M-am trezit, banuiesc, din cauza vantului care s-a pornit sa bata cu o furie fantastica.  Cine a fost la Casuta Verde stie sau isi poate imagina cum e aici cand sufla vantul.
Nu stiu daca pe lumina voi mai gasi vreun fruct sau vreo frunza in copaci. Imi fac griji pentru punga cu ciupercile-antibiotic, am lasat-o agatata de un par si tot acolo sunt si macesele adunate.  Daca nu mai gasesc nici un pic de praf in baloanele alea de ciuperci......nu-mi ramane decat sa-mi doresc sa nu am nici o buba timp de un an. Ceea ce n-ar fi rau deloc.

Asadar.....nu cred ca m-am trezit din cauza cainilor....Uca are niste probleme periodice si cu tot tratamentul dat inca mai emana feromoni. Racneau niste dihanii prin curte, Uca latra nervos/iritat, Pintea grohaie iar ieri schiopata de un picior iar Thor  e un puiandru care inca nu prea isi da seama ce se intampla si vad ca mai degraba, cand salta hormonii in el, o incaiera copilareste pe Uca decat sa-i dea afara din curte pe nepoftiti.

Nu cred ca m-am trezit  nici din cauza crampelor din matze. (peristaltism intestinal se numeste).  M-am fortat aseara  sa mananc ceva doar ca sa nu mai patesc ca si ieri, si desi am avut azi crampe vad ca acum s-au rezolvat.
Bate vantul incat mi-a deschis usa camerei.
zdrangane ferestrele, aud tabla pe casa veche iar dudul de deasupra casutei, desi  l-a coafat tata cat si cum a putut sa nu cada peste casa la vreo vijelie, urla si danseaza ca un tzunami.
 e un concert ... destul de impresionant.  Doar pisica s-a strecurat in casa, a mancat ceva si acum doarme in sacul cu puf incolacita ca un mucenic, cu labutele peste ochi.
Valurile astea furioase de vant imi amintesc de cum am privit marea ultima data pe anul trecut. Era septembrie si eram sus pe faleza de la 2 Mai.  Spectacolul te coplesea. Am vrut sa ma duc in apa.....dupa ce privisem o ora un cormoran cum inota. Nu de valuri ma temeam, cu valurile e simplu. Ci cu vraja lor. Am stiut ca nu voi mai putea iesi. AM vazut odata marea in ianuarie, pe furtuna, dupa ce inghetase. Valuri imense de cosistenta unui shake se izbeau de stavilopozi. Era o nebunie, mii de pescarusi se repezeau sa prinda pestii ametitii oferiti de mare. Unii zburau cu niste enormitati in cioc dar altii ramaneau prinsi in acea gheata semitopita devenind ei hrana vietatilor marine.
Ascult acum vantul asta si ma intreb cum ar fi fost daca ma prindea pe Moldoveanu, undeimi bagasem in cap sa ajung.

Sobe - Conacul Balcescu

http://ghidulmuzeelor.cimec.ro/id.asp?k=649

• Este in Valea Bȃlcească, Județ Vâlcea
• Construit în 1824

Clădirea care adăposteşte muzeul este un conac boieresc, a cărui construcţie a început în anul 1824 şi poartă amprenta stilului brancovenesc, cu influenţe gotice. Se întinde pe o suprafaţă de 600 de m2 şi s-a realizat în mai multe etape, fiind terminată în anul 1937...

Casa îi revine la un moment dat lui Radu Mandrea, strănepotul lui Nicolae Bălcescu, care o donează Statului Roman in 1948 pentru a cinsti memoria marelui revoluţionar Nicolae Bălcescu şi, în prezent, cuprinde peste 15.000 de bunuri culturale şi de patrimoniu.

Expoziţia de bază este împărţită în două părţi şi cuprinde 11 incăperi ale conacului. Prima parte a expoziţiei surprinde atmosfera conacului Bălceştilor prin mobilierul cu bun gust, covoarele olteneşti, ceramica de Corbi sau de Curtea de Argeş, tablourile de familie şi alte obiecte.

De asemenea, pot fi admirate mobilierul Biedermayer, ceramica pictată, candelabrele de fier forjat, oglinzile veneţiene, potretele Zincăi Bălcescu, a fraţilor Costache sau a urmaşilor Zoe Mandrea şi Radu Mandrea, exponate care se găsesc în salonul literar, sufragerie, dormitorul Zincăi Bălcescu sau birouri.

A doua parte a expoziţiei zugrăveşte viaţa şi activitatea revoluţionarului Nicolae Bălcescu prin cărţi şi documente vechi, scrisori, manuscrise, studii publicate în publicaţia „Magazin istoric pentru Dacia", expuse pentru a ilustra şi întări rolul acestuia în cadrul revoluţiei de la 1848 din Ţara Românească.

Expoziţia de artă cuprinde lucrări cu tematică istorică, precum şi creaţii ale artiştilor care au participat în taberele de pictură „Art Campus" şi „Rotonda spiritului românesc".

În 1974 a fost adusă în parcul conacului o biserică de lemn din Gâltofani, cu o vechime de peste două secole. Pană la sfȃrşitul secolului al XIX-lea a fost locas de cult, când sătenii din Gâltofani au construit o altă biserică de zid.

Lângă biserică se află mormintele Sevastiţei Bălcescu, care a fost transferat din cimitirul parohial local şi al lui Barbu Bălcescu, transferat din cimitirul Sineasca din Craiova.

A "trai"

Uneori incep sa ma opresc din a trai, si asta ma inspaimanta. 

Apoi...ma linistesc, ma intorc in radacinile mele. 

E ceva straniu in toata povestea asta...pentru ca eu am fost linistita mereu in mine. Eram ca o apa adanca, oricat de tulburata era la suprafata in interior...adanc...era liniste....calm.

De aceea nu mi-a fost niciodata teama sa ma arunc in mare, pe valuri. Stiam linistea din adancul marii asa cum stiam linistea din interiorul meu. Ceea ce ma oprea uneori sa o fac era ... faptul ca stiam ca la mal imi va fi greu sa ma extrag din valuri.

Anul acesta....in fine, anul trecut, stateam pe o furtuna cumplita si priveam marea, la 2Mai. Era deja septembrie. Mi-era dor sa o simt. Era ultima mea zi la mare. Priveam cormoranii cum se scufundau cand venea valul imens, cu acea forta careia n-ai cum sa te opui, si stiam cum e acolo, sub val. Cata liniste e, cum auzi in surzenie furtuna de afara, cum vezi bulele inebunite de aer inotand in apa verde..stiam cum e de liniste fata de nebunia de afara.  M-am luptat cu mine sa nu ma duc in valuri. 

Am stat ore si le-am privit, si m-am infranat....si singurul lucru care m-a facut sa nu ma duc a fost ca iubesc viata mai mult decat marea. Ca pot lasa orgoliul jos. Am stiut, asa cum stiu in fata muntelui cum sa-l respect, am stiut ca marea nu ma va lasa sa ies din ea. Am stiut ca la tarm nu voi avea puterea sa rezist retragerii valurilor, pietrelor care imi facusera deja talpile praf.

Am ramas, cumva posaca, pe tarm....supusa, neterminata, dorind...dar vie.

Da...uneori imi e teama ca incetez a mai "trai".

Dar ...asa sunt eu. 

Cum arata o minune...

[scrisa in 2011, regasita si rescrisa prin 2014, publicata acum]
 

candva prin mai, 2011.
"cum arata o minune!?
Asa, de exemplu. dar mai sunt si alte feluri...

 

 

Faptul ca sunt acum la masa si stau cu picioarele pe scaun, in chiloti, rupta de obosita dar VIE este tot o minune.
Am ajuns acum 50 de minute acasa (2.45, noapte). Ziua de azi nu o voi povesti probabil nimanui vreodata. [uite ca pot acum sa vorbesc despre ea...]

Am facut cea mai mare nebunie de pana acum...si pot sa spun ca ma bucur nemaipomenit de mult ca traiesc. Poate ca dupa noaptea cand, in liceu fiind,avusesem accident de masina si medicii mi-au zis ca am toate sansele sa mor. Dimineata, m-am trezit asezata sezand langa pat - incercasem toata noaptea sa nu adorm dar m-a razbit somnul, si aproape ca nu-mi venea sa cred ca sunt in viata. (dar asta e o alta poveste. )

M-am rugat azi la Dumnezeu de cateva ori bune, am avut, de frica, niste crampe la stomac cumplite, mi-au tremurat picioarele, efectiv imi tremurau (si eu nu am patit niciodata asa ceva in viata mea)..si in acelasi timp eram calma. Ma surprindea pe mine insami calmul meu....
......
Mi-e somn, mi-a fost al naibii de somn si pe drum...mi-am dat palme, am cantat....as fi oprit sa-mi iau o cafea dar eram desculta pentru ca bocancii, uzi fleasca, ii dadusem jos si conduceam cu talpile goale...
......
 Am avut parte astazi de toate, inclusiv de ploaie si mers pe munte noaptea. Am ajuns la liman la ora 1 AM. Acum am descoperit, dupa ce m-am spalat pe maini, ca am niste julituri si ghimpi infipti de la iarba uscata de care m-am tinut pe braul de mijloc in Crai.  Si ca sunt rosie pe fata f tare; nu ca n-as fi fost deja neagra...)
dar sunt fericita ca sunt VIE!!!

Sunt absolut nebuna. tot ce-mi doresc este sa nu uit vreodata ziua de azi si ceea ce mi-am promis.
dar...la cum ma cunosc probabil in cativa ani se va estompa...si cine stie daca nu voi mai ajunge din nou pe acolo. "


Ce pot spune acum, dupa 3 ani si ceva?? Ca imi e un dor NEBUN de Crai! Si ca am uitat ce mi-am promis. 

 

Aceea a fost o tura pe munte de 12 ore, pe braul de mijloc sudic in Crai, cu iesire pe inserat  in Lanturi-le pline de zapada inghetata, tura in care voiam cu tot dinadinsul sa pozez pui de capra neagra abia nascuti. Conditiile zapezii, apoasa, care se ducea la vale cu tine la traversarea jgeaburilor cate un metru....echipamentul mai mult decat precar.... faptul ca nu se vedeau momaile din zapada si nu mai facusem traseul, totul a fost o nebunie.  Dar am gasit ied abia nascut. Si acea intalnire nu o voi uita niciodata.

sffffaarrrrrr!

Afara statea sa ploua. Aceeasi vreme imbacsita care nu s-a schimbat de cand am venit aici.
Pe balcon nici nu mai indraznesc sa ies, vad doar blocuri in departare, in ceata, si o singura culoare. GRI!
Si ciori. Muuulte ciori. De fapt...cred ca asta m-a pus serios pe ganduri cand am inceput sa coc in mine ideea de a pleca de aici, acum cativa ani. Ieseam toamna de la servici, si pe straduta din Brancoveanu  care ma ducea la statia de metrou vedeam doar atat, pe bucata de cer ce mai ramanea intre cladiri: ciori, stoluri de ciori, sute de ciori. Croncaneau. Ma tot intrebam de unde naiba se aduna atatea si vin. Apoi intram sub pamant si faceam o ora pana acasa, timp in care vedeam oameni imbracati in culori inchise, si posaci (ca si mine, probabil :)) ).
De la balcon vedeam tot ciori. Dimineata ciori. Si oameni obositi/adormiti, imbracati in culori inchise.
Mi-am propus la un moment dat sa incerc sa observ daca imi place dintre toti oamenii aia vreun barbat. Daca imi atrage atentia vreunul. Nu s-a intamplat. Mai grav a fost ca, concentrandu-ma pe ideea asta am inceput sa vad  si mai multe detalii care nu-mi placeau. ..... Dar despre altceva voiam sa scriu.

Ma gandeam la ratusca mea si tocmai ii povestisem mamei ca imi e dor de  Tzusca si ca imi fac griji ca a ramas fara mancare, ma gandeam la motanul ramas acolo, singur, care cand apar imi doarme in cap, care se plimba dupa mine ca un catel, care dimieata cand stau pe buda din curte vine si zgarma cu ghearele lemnele , la Uca, Kaizer si Pintea (recunosc, nu ma pot duce niciodata singura la WC dar nu ma plang.... )....

Ma cuprinsese dorul de casuta si am inceput sa ma uit pe pozele recente facute acolo. M-am gasit in imaginile dintr-o intr-o plimbare intr-un sat parasit cu o matza in brate, apoi cu un dulau fioros initial, care dupa ce m-a mirosit, si l-am lasat in pace incercand sa nu simt frica, a inceput sa sara pe mine si sa ma impinga cu capul. ( nu pot posta poze, sunt impudice, asta pentru cei care stiu una alta despre caini si emotii). Tocmai ma candeam caintr-adevar, animalele ma iubesc. 

Atunci am auzit un ...sffffaaarrrr. E noiembrie, stiu, dar aveam geamurile deschise.
Mi-a intrat in camera si atras imediat de lumina s-a oprit pe lustra. Apoi s-a repezit in geam, zbatandu-se, si cand a gasit iesirea spre balcon a nimerit intre borcanele cu muraturi si s-a blocat acolo. L-am luat in pumn, ii batea inimioara nebuneste (o simteam pulsand in palma mea) era atat de mic, si se uita la mine cu niste ochi negri, inexpresivi. Cand s-a mai linistit, s-a infipt cu ciocul in pielea mea.
Si a tot continuat sa o faca, in timp ce ma straduiam sa pun bateria in aparat sa-i fac o poza.  O salbaticiune mica....prinsa intr-o mana de om. Ma intrebam oare cat ii e de frica, dar la un moment dat s-a linistit, statea cuminte, doar o gheruta si-o infipsese in degetul meu.  Cand i-am dat drumul, a sarit pe marginea ferestrei.  Ma gandisem la 2 posibilitati. Ori am sa deschid palma si nu va zbura imediat, ori va zbura direct pe fereastra.
A fost ca o scena cliseica din filme, a sarit marginea ferestrei, s-a uitat la mine un pic, o fractiune de secunda, si apoi sfffffaaarrrr, exact asa cum venise. 
Un pitigoi.

ISTORIA UNUI COPAC - metafora

(....)

Imaginati-va un copac  care creste pe o cladire in paragina.

poate ati vazut imaginea asta vreodata, eu in calatoriile mele am vazut de multe ori cladiri ramase in ruina pe care, vreo "samanta", adusa de vreo pasare sau picata din vreun copac  da la iveala un vlastar. In ani, copacul creste. In dorinta lui de viata isi infige radacini peste tot, intre caramizi, patrunde in fiecare coltisor gasit liber, se strecoara, se infiltreaza, isi creeaza o retea APROAPE infinita in interiorul acelei cladiri.

Vedeti imaginea?

Daca nu a fost smuls de mic,  oare ce solutie mai este acum pentru a-l desface de acolo?

Taiat cu totul?

Cine sa-l taie? cine se poate urca pe o zidarie in paragina sa-si faca curaj sa-l taie?

Se urca intr-o zi multi taietori de lemne, unii cad si mor dar  altii reusesc, SA ZICEM, sa taie vreo 2 crengi mai zdravene  si cateva micute.

OK, sa presupunem ca un taietor de lemne puternic ar putea sa taie intregul copac.

Toata cladirea ramane insa impanzita cu radacini. La prima ploaie..... orice mladita poate iesi ici....colea.....si poate creste o padure intreaga.

Sa retencuiesti cladirea....cu mult simt de raspundere incat incet sa elimini posibilitatea de a mai rasari altceva?  ok..... dar ar trebui sa o faci bine de tot.  Si sa pui stalpi de sustinere solizi .

Mai exista insa o alta posibilitate.  Sa darami cladirea cu totul, sa arzi sa macini si sa reciclezi ce mai ramane.

DIN TEMELII.  exista expresia asta si e des folosita, rar practicata.

SAU...sa lasi copacul sa creasca, pana se va darama cu ruine cu tot.

La mine la tara, cand vrei sa intineresti livada scoti  si radacinile din pamant. E multa munca, cea mai grea.  Dar cei care planteaza o livada noua, pe termen lung, cum se zice,  fac acest lucru.

Povestea ca "am dat jos comunismul in 89" e doar inca o poveste de "adormit copii".

Azi e ziua votului.

Ma duc sa-mi iau o cafea, in casa nu mai tin demult, si sa "tai o crenguta".

Postarea e lunga :), daca ceva nu ati inteles cautati la subsol legenda. 

m-am razgandit, nu mai pun acum legenda. Nu de alta, dar am uitat sa marchez cu steluta conventiile in text.

Poveste: 

- La doi ani si jumatate i-am intrebat in limba mea pe ai mei cine e ceausescu.

-Pana la 6 ani, ma  trezeam iarna la 6 dimineata cand paraia un radio stricat. In camera era frig. scoteam doar nasul de sub plapuma grea de lana si ascultam. Bunica-meu, in izmene, mesterea la butoane pana prindea o voce. Lui nu ii era frig. Bunica-mea reusea sa aprinda focul, incepea sa trosneasca in soba....sa miroasa a fum in aerul rece.....incet incet se incalzea, se lumina de zi.......bunicul inchidea radioul...si eu ieseam zambind de sub plapuma si plina de energia de a inventa alte si alte si alte dracii (nu exagerez. unii oameni stiu despre ce vorbesc).

-La 6 ani si ceva, dupa ce am ajuns la scoala, m-am intrebat in capul meu ce e cu poza aia pe care trebuia sa o vad zilnic deasupra tablei.  ADICA ....NU INTELEGEAM DE CE? N-am indraznit sa intreb asta.  AM incercat sa imi raspund singura multi ani......

-In schimb nu a durat mult, de cand am "intrat in societate", pana sa-mi intreb parintii de ce nu-l iubeste nimeni pe ceausescu. Perplecsi, luati prin surprindere, ai mei au trebuit sa-mi explice ceva, nu mai stiu insa ce. Stiu doar ca mi-au zis sa nu spun la scoala.

-Ceva mai tarziu, dar pana-ntr-a patra, m-am batut cu un coleg si am reusit sa sparg tabla si sa daram tabloul icoana. Atunci a fost cel mai mare dezastru. Nu pentru tabla, pe aia au platit-o ai mei. Dar nu mai stiu de ce era tabloul compromis, si nu mai stiu cum a rezolvat conducerea scolii problema, erau panicati "ce o sa le spuneeemmm???". Treaba asta m-a pus si mai mult pe ganduri.

-Deasemenea n-am inteles la momentul respectiv de ce trebuia sa port cravata rosie. ZAU! Nu fac pe isteata, dar nu am inteles.

Stiu doar ca intr-a doua ne-au dus la pompieri si au facut ""pionieri" o jumatate din clasa intr-o manifestare cat de cat oficiala. Am fost foarte suparata pentru ca pe mine, fiind mai buna la invatatura, m-au m-au onorat cu acordarea calitatii de pionier la Primarie. Nu la Pompieri, ca pe prosti. De la marea manifestare nu-mi amintesc nimic. Imi amintesc insa de la Pompieri, era o zi de toamna, si oamenii aia care asistau aveau o atitudine demna, mi s-a parut mie. Nu solemna...demna!

-Pe urma n-am mai inteles de ce se supara tovarasu'pe mine ca imi inodam cravata. Asta dupa ce m-a amenintat ca imi scade nota la purtare  daca nu o tin la gat.  Era un inel de plastic transparen si trebuia sa o bagam in el. Eu il ignoram, asta cand nu il pierdeam in bataile cu baietii. Daca tot trebuia sa tin prostia aia la gat al carei rost nici pe ala nu-l intelegeam (doar ca se jerpelea sau statea stramba si trebuia sa am o grija in plus, ca de cald nu tinea si nici alta folosinta nu avea....aaa...ba da, am sters odata masa/banca cu ea dupa ce colegul meu de banca a scris tot felul de tampenii. Am dat cu scuipat mult si am sters-o. Nici atunci nu am inteles de ce m-a batut invatatorul. "Tovarasu' .....:( Irina a dat cu saliva pe banca".  AR fi putut macar sa imi explice cand m-a palmuit ce e aia saliva. Zau ca n-am inteles. Ala scrisese numai porcarii cu creionul si nu  aveam nici apa si nici o carpa sa sterg tampeniile lui.  Il chema Parsoaga.  (adica cu sh).

Si era prost, dar stia ce e aia saliva.  :)) ) ce importanta avea cum o legam? Inodata era mai practic si mai rezistent.

mda....

-Si mai departe n-am mai inteles de ce i-au chemat pe ai mei la scoala cand am sarit gardul.

Ne adunasera in curtea unei alte scoli, imbracati in pionier, si in ziua aia nu mai faceam ore. Trebuia sa vina Tovarasu Ceausescu, sau sa zboare pe deasupra....nu stiu si noi aveam niste stegulete cretine in maini.  Apropo, Nici alora nu le-am inteles vreodata rostul.  No...in fine, initial crezusem ca o sa fie bine ca nu facem ore....si ca va fi distractie. Dar cand am vazut ca stateam inghesuiti ca niste oi pe terenul de sport de la Scoala 3, noi....toti PIONIERII din oras, si cred ca erau vreo 7 scoli,  ca ne batea soarele in cap si nu imi explica nimeni nimic decat ca trebuie sa batzai din stegulete cand or sa ne spuna ei, am aruncat steguletele si am sarit gardul de plasa (inalt de la terenul de baschet) si m-am dus acasa.

 Aveam o fustita scurta de tot de pionier.  Eram mandra de ea.

 Aia chiar imi placea, era mai degraba ca o fusta de balerina....mai neagra decat negrul albastrui ale celorlalte fuste si mai scurta.  Cum oi fi sarit eu gardul ala in ea...ma intreb acum :))

-Iar la al 15-lea congres am lesinat. Ne-au tinut aliniati in sala de sport (era noiembrie si prea frig afara) ....o gramada de timp mi s-a parut mie....pana cand a ajuns o tanti de la Bucuresti care a inceput sa ne vorbeasca. Crezusem ca o sa aud ceva interesant sau ca macar are un scop toata adunarea aia. Adica....se facuse mare tam tam in scoala cu evenimentul cu pricina, si eram curioasa sa inteleg ce e acela Congres. Cand am auzit ca incepe sa spuna aceleasi lucruri pe care le auzeam zi de zi la TV, am lesinat. Nu glumesc! 
In cadere m-am lovit si cu capul de o banca. Imi amintesc ca m-am trezit intr-o clasa si invatatorul imi dadea palme peste obraji. Venisera ai mei speriati, toata lumea era ingrijorata, directoarea Vranceanu, care nu ma onorase  cu vreo intalnire in  particular decat atunci cand m-am batut cu un coleg in cancelarie era si ea acolo eu eram vesela ca scapasem de acolo.   
Aveam 10 ani.  Al 15-lea a fost, de fapt, si ultimul Congres. 

....

Ieri o intreb pe....A (o fata foarte desteapta, bucuresteanca, si nu taranca, ca mine :)  ) daca se duce la vot.
Imi spune zambind (si initial am impresia ca vorbeste despre alt subiect) ca "a vazut niste poze, afise...ca la circ, agatate peste tot deasupra soselei, si i-a ramas in minte o femeie blonda". Zic ... Udrea. Ca si cum nu m-a auzit, cica "nu stie cum o cheama, dar s-a intrebat ce cauta aia pe pozele alea cu presedintia".  Ii spun ca alea nu mai sunt valabile. Acum au mai ramas doi.    A. schimba subiectul brusc si eu raman masca si cu cuvintele in gat.
Daca situatia asta exista aici, in Bucuresti, ganditi-va putin cum e la tara, cum gandeste omul foarte de rand.....care poate nici nu stie sa scrie....cand in saracia lui primeste ceva util si asociaza asta cu bunastarea.  Se duce si pune stampila FIX pe imaginea pe care o vede zilnic pe obiectele primite, pe care le si foloseste. Ii poti invinovati?
GANDITI-VA!
si VOTATI!